Traduceți PDF în Latină

Uneori, iar răspunsul depinde mai mult de scrisul de mână și de imagine decât de limbă. Scrierile curate din secolul al XIX-lea din registre, fotografiate la rezoluție înaltă, ies adesea bine, deoarece înregistrările sunt standardizate și vocabularul este restrâns. Scrierile din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, cu abrevieri frecvente, cerneală decolorată și umbre de la legături strânse sunt mult mai dificile. Încărcați cea mai bună imagine pe care o oferă arhiva, nu o captură de ecran, și așteptați-vă să confirmați nume și date cu ochiul liber.

Deoarece registrele bisericești latinează prenumele în mod curent. Un Jan, un Johann și un John apar toți ca Ioannes, o Katherine ca Catharina, un William ca Guilelmus. Numele de familie sunt uneori latinizate, de asemenea, iar același nume poate fi scris diferit de-a lungul câtorva decenii în același registru. Când căutați un index, căutați forma latină, precum și cea vernaculară pe care o așteptați.

Sunt abrevieri. O linie deasupra unei vocale înseamnă de obicei că un m sau n următor a fost omis, există un semn dedicat pentru terminația que, iar literele barate reprezintă per, pro și prae. Tipografii și scribii le foloseau pentru a economisi spațiu și sunt complet standard. Extragerea textului care le ignoră omite în mod silențios litere din mijlocul cuvintelor, motiv pentru care o scanare neprocesată a unei cărți timpurii produce text pe care niciun dicționar nu îl recunoaște.

Acesta este s-ul lung. Tipărirea înainte de aproximativ 1800 folosește o formă înaltă de s care seamănă foarte mult cu un f, iar software-ul de recunoaștere antrenat pe tipar modern îl citește ca atare. Rezultatul este o pagină de aproape-cuvinte. Nimic nu este greșit cu fișierul dvs., iar vina este la etapa de recunoaștere, nu la etapa de traducere, motiv pentru care o imagine curată, de înaltă rezoluție, contează atât de mult pentru cărțile tipărite timpurii.

Da, și acesta este principalul scop al direcției inverse: devize, dedicații, inscripții memoriale și texte ceremoniale. Tratați rezultatul ca pe un proiect. Latina permite mai multe redări defensibile ale aceleiași propoziții în engleză, alegerea între ele fiind o chestiune de registru și perioadă, iar orice lucru care urmează să fie sculptat în piatră sau bătut pe o medalie merită o verificare de către cineva care citește limba. Erorile în această direcție sunt permanente într-un mod în care erorile dintr-un raport tradus nu sunt.

De obicei, și adesea cu o marjă considerabilă. Latina nu are articole, exprimă relații gramaticale prin terminații, nu prin prepoziții, și poate lăsa verbul de subînțeles. Toate acestea trebuie explicitate în engleză. Dacă așezați cele două limbi în coloane paralele, măriți coloana în engleză și așteptați-vă ca o inscripție în latină să se extindă considerabil atunci când este redată în engleză lizibilă.

Stilul sursei este urmat, nu normalizat. Textele ecleziastice și medievale au propriul vocabular, propriile formule și propriile obiceiuri de scriere, cum ar fi scrierea e unde latina clasică scrie ae, iar acestea sunt caracteristici ale documentului, nu erori de corectat. Un registru bisericesc tradus ca și cum ar fi Cicero ar suna ciudat și ar pierde frazele fixe care fac intrarea interpretabilă.

Evaluatorii cer, în general, o traducere autorizată, nu una automată, iar multe universități care emit diplome în latină vor furniza o transcriere oficială în engleză la cerere, ceea ce este mai simplu decât traducerea diplomei în sine. Folosiți versiunea AI pentru a înțelege ce spune certificatul dvs., apoi obțineți o traducere autorizată dacă instituția primitoare insistă asupra diplomei în sine.